Domnul Chihleanu de la Margina

Scris de Ioan Usca

Invitatul şi colaboratorul nostru permanent, Ioan Usca, bine cunoscut în Blogosferă atât ca blogger, cât şi ca scriitor de excepţie, ne face onoarea de a publica, pe Clipe de Cluj, un text în serial, în care sunt amintite câteva localităţi din zona de vest a ţării,  în special Timişoara, Iona Usca fiind timişorean. Îi mulţumim!

CAPITOLUL I

Care povesteşte despre felul de viaţă al domnului Chihleanu de la Margina

Localitate însemnată, în care opresc parte dintre trenurile accelerate, Margina poate nu şi-ar fi dobândit un cine ştie ce renume dacă într-însa n-ar fi trăit domnul Chihleanu. A trăit este, evident, un fel de-a vorbi, căci în acea urbe din zona de vest a ţării e dificil să trăieşti cu adevărat, de vreme ce nici măcar trenurile nu opresc întotdeauna, ca să nu mai vorbim despre autoturisme. Orice şofer care se respectă face popas fie-n Lugoj, fie la Deva, în cel mai rău caz optând pentru Ilia. Însă ca să opreşti în Margina trebuie ori că ai vreo pană, ori că ai o treabă foarte precisă acolo, ori că aşa ţi-a venit poftă, să faci ceva cu totul şi cu totul excentric. Adevărat, democraţia îmbogăţise urbea cu patru baruri, în schimb o şi depopulă, chiar dacă nu fusese niciodată excesiv de locuită.
Rezumând, dacă e prea pretenţios să spunem că domnul Chihleanu trăia în localitate, putem afirma cu fermitate că-şi trecea zilele acolo, aspect asupra căruia toţi cercetătorii şi biografii au căzut de acord.
Zilele se succedau nopţilor şi treceau în discuţii de rutină: „Ce faci? Bine, da’ tu? Bine şi eu. Azi o să fie cald. Poate vine o ploaie. Nu prea cred, deşi s-ar putea”. Totuşi, domnul Chihleanu reuşea să se sustragă parţial acestui ritual, povestind adeseori cu preotul paroh şi cu bărbierul Grigorie, oameni mai destupaţi la minte şi care nu zăboveau strict asupra capriciilor vremii.

Catedrala ortodoxa

Biserica lemn Margina Timis

 

În zadar am vorbi, însă, despre domnul Chihleanu, dacă nu am aminti neostoita sa pasiune pentru lectură, astfel că eroul nostru îşi procurase sumedenie de cărţi. Mai lesne urcau tomurile proaspăt achiziţionate până-n apartamentul său de la etajul unu decât o făcea adeseori apa prin instalaţiile blocului. Dar, dacă putea să care apă cu găleata de la pompă ca să aibă pentru closet, cu atât mai lesne îi venea domnului Chihleanu să-şi aducă scrierile procurate de te miri unde, căci în oraş nu era librărie, iar la biserică se aducea mai mult Visul Maicii Domnului. Cum-necum, eroul nostru îşi tapetă toţi pereţii cu rafturi în care, pe două rânduri, înghesuise Sfinţii Părinţi, Biblii – de la 1686 şi până la Septuaginta românească, istorii, tratate de botanică, albume de artă, biografii, monografii, critică literară, folclor, dicţionare şi, evident, literatură. Aceasta din urmă avea să-l şi tulbure pe împătimitul cititor, inducându-i treptat ideea că Aristocraţia – în înţeles larg – e singura vrednică de laudă, în planul mundan, şi că o dată cu anul 1918 omenirea a cam început să se ducă dracului în mod mai accentuat decât o făcuse până atunci, bulversând valorile şi momind paria să creadă că ar avea vreo justificare în a fojgăi după satisfacţii grosiere.
Amintindu-şi că, pe linie maternă, are o străbunică din familia aristocratică vieneză von Glünicke, domnului Chihleanu îi înmuguri gândul oarecum năstruşnic de-a reînvia apusa Aristocraţie, repunând-o în toate drepturile, paria urmând a-şi cunoaşte lungul nasului, mulţumiţi să muncească cu devotament şi cu spor pentru traiul tihnit al aristocraţilor, prinşi cu creaţiile superioare. Conştient că în democraţie nu va putea folosi revolverul – pe care, de altfel, nici nu-l avea! – ca să impună aceste valori, eroul nostru decise să se folosească strict de puterea cuvântului, a exemplului personal, ca şi de-un anumit farmec cu care fusese înzestrat, farmec nu neapărat irezistibil, dar cu o oarecare putere de seducţie, totuşi.

Timisoara - Piata Unirii

Nimeni nu s-ar gândi, şi nici înverşunatul nostru cititor n-a făcut-o, că această primenire a lumii întregi ar fi putut începe în Margina! În urbe, de altfel, eroul era cunoscut tuturor ca ăla cu păsărele, sau drept cel căruia-i filează o lampă, doar amintita depopulare ferindu-l de batjocuri mai mari. Astfel că aristocratul decise să meargă, pentru început, la Timişoara, unde există nu doar o echipă de fotbal de prima ligă, ci chiar şi-o Universitate, ca să nu mai amintim de localurile în care, negreşit, se vehiculează idei înalte!.

E de la sine înţeles că un aristocrat nu putea porni într-o asemenea cruciadă – ca să numim astfel întreprindere sa – nici pe jos, şi nici cu trenul personal – din care, coborând, putea păstra multă vreme mirosul neplăcut de closet. Din fericire, domnul Chihleanu poseda un autoturism elegant, marca Matiz. Vajnicul descendent al familiei von Glünicke îl boteză Matatia, ca să aibă un nume vrednic de Aristocraţia aflată pe punctul de renaşte, deşi se gândise şi la Matusalem, Matei, Matrix sau Matilda. Într-un final, decise că Matatia aminteşte îndestul şi de demnitatea preoţească, fiind, totodată, şi-un nume apropiat de regalitate, astfel că autoturismului îi rămase acest nume.
Când, la noua benzinărie, domnul Chihleanu achită spălatul maşinii şi-un plin, tanti Florica nici nu bănui, încasând banii, către ce aventuri nemaiauzite se îndreaptă domnul Chihleanu la volanul autoturismului său, deşi faptul că acesta-şi cănise barba şi se îmbrăcase în rubaşcă ar fi trebuit să-i dea de bănuit. (Va urma)

Invitaţi:
MirelaXaba,Melami, Georgiana, Cati Lupascu, Gina, Gabriela Savitsky, Gabriela Neagu, Redsky, Teo NeguraGabi CimpocaCoolnewz, GinaDaurelCELLAFlavius Obeadă, Carmen Negoiţă, Vera, Ana UscaBuimacii, CaiusGabi123, Gabriela ElenaTheodora Marinescu, Caius, Ioan Sorin Usca, Supravieţuitor, CarmenAnavero, X, CellaSe-cret, Grişka, Nea Costache, Aurora Georgescu, Mihai Motrescu, Mircea Suman, Daurel, Elisa, Dumitru AgachiAnamaria Deleanu, Link-Ping, Zina.

16 comentarii

  1. avatar

    În primul rând, salut cu respect debutul şi colaborarea cu Clipele (noastre) de Cluj, care sper să fie de durată, deoarece calitatea e evidentă.
    Şi tot în primul rând, mărturisesc că am aflat abia acum că…”Democraţia îmbogăţise urbea cu patru baruri” (în Margina). Mi s-a întărit, de asemenea, convingerea că în “Timişoara, (unde) există nu doar o echipă de fotbal de prima ligă, ci chiar şi-o Universitate, ca să nu mai amintim de localurile în care, negreşit, se vehiculează idei înalte!”, ceea ce nu e deloc de neglijat! Mulţumim şi aşteptăm continuarea! :)

  2. avatar

    Clipe de Cluj salută debutul acestei colaborări deosebite. Margina şi Timişoara, iată două localităţi străbătute de domnul Chihleanu, care sigur au în comun localurile, deschise ca rod al democraţiei. Fiind un serial din mai multe episoade (capitole), sperăm ca cititorii să afle cât mai multe secrete despre câteva localităţi vestice (din România) şi rolul lor în destinul domnului Chihleanu de la Margina! :)

  3. avatar

    Timisoara…Am fost de multe ori pe vremuri la targul de vechituri, sa-mi iau cafea, sampon si tigari.
    In alta ordine de idei, imi place modul in care e scris articolul acesta.
    Pot sa intreb daca face parte dintr-un roman sau o nuvela? Multumesc!

    • avatar

      Spre sa-ţi răspundă autorul, eu ştiu că mai are câteva capitole, care vor fi publicate săptămânel, în serail. Mulţumim, amico! 😉

    • avatar

      Deoarece sunt mai multe capitole, sigur face parte dintr-o scriere mai mare! E mare si asa! 😉

  4. avatar

    Da, Unchiul Vania știe să ”vorbească”, cu farmec, despre orice. E o plăcere să-l regăsesc și aici, în afară de blogul personal.
    La cât mai multe articole de genul ăsta! :)

    • avatar

      Chiar dacă mă repet, suntem onoraţi să avem asemenea texte literare pe blog. Şi le adaug aici şi pe ale tale, evident! Mulţumim!

  5. avatar
    -X-

    Sa vedem continuarea … de la Vania te poti astepta la orice. Nu m-as mira sa-l transforme pe domnul Chihleanu in mason, deputat sau gunoier :).

    • avatar

      Duminica viitoare va fi Capitolul al II-lea. Şi eu sunt curioasă! 😉

  6. avatar

    O incantare sa citesc aceste randuri. Emotii, trairi, un pic de istorie. Vania reuseste mereu sa ne surprinda. Asteptam episodul II.

    • avatar

      Si eu, aş putea sune ca îl aşteptăm şi pe autor, aşa, măcar in trecere! Mulţumindu-i anticipat! 😉

  7. avatar

    Eu mai treceam prin Cluj, pe vremea când avea Mitropolit (adică pe Bartolomeu Valeriu Anania)… Deocamdată, în viitorul imediat, nu am în plan nicio ieşire.

    • avatar

      A, e bine de ştiut!
      Din păcate, eu nu cunosc aceste proceduri, bănuiesc că trebuie ales un nou Mitropolit, nu prea ştiu dacă şi când va fi ales un altul. Dar atunci vor fi din nou motive de vizitat urbea nostră!

  8. avatar

    Păi, a fost deja ales, de aceea spuneam că n-am motive în viitorul imediat… E Andrei Andreicuţ.

    • avatar

      Vai mie, ruşine să-mi fe, chiar nu ştiam!
      Mulţumesc pentru informaţie. Am citit acum şi pe net, e din zodia ta, si nu e întâmplător, ma gândesc…
      De acord în legătură cu motivele. Cu toate că…vezi ce de terase faine sunt în parc şi în alte locuri. Cine ştie!

Trackbacks & Pingbacks

  1. Dexign şi iQuest. Materiale tipărite « Mirela Pete. Blog

Lasa un Comentariu