Stare de bine
Piața Unirii (Cluj-Napoca 24 aprilie 2011)
Piață ca denumire, o zonă pietonală ce urmează a fi extinsă. E-n centrul vechi, una din primele piețe mari apărute în Europa, denumită-n Evul Mediu: “Piața Mare”. Este decorată cu Biserica Sfântul Mihail (are cel mai înalt turn de biserică din România) și grupul statuar Matei Corvin. Dacă treci prin piață-n diminețile și zilele de sărbătoare îți dau o senzație de bine, senzație ce am simțit-o și eu la momentul fotografierii și parcurgerii zonei. De ce? Fiindcă e o liniște caldă, fără makeup-ul orelor aglomerate. M-a făcut să-mi amintesc clipe din copilărie când bona mă ducea chiar și dimineața, pregătită cu o sacoșă umplută cu gustări, sirop și jucării.
stare de bine clipe de cluj
Piața Unirii (Cluj-Napoca 24 aprilie 2011)
Atracția cea mai mare era cățăratul pe soclul grupului statuar Matei Corvin. Trec destul de des prin zonă și uneori mă opresc amintindu-mi cu plăcere anii când eram mic, mic, mic și fugeam în jurul grupului statuar. Bona mi-a povestit că prima dată m-a dus în piață (așa cu sacoșa full) în anul 1969. Trei anișori… De pe soclu n-am căzut dar m-am împiedicat de piciorul statuii lui Ștefan Bathory (ultimul personaj din dreapta în fotografia de mai jos). “Aterizarea” a fost pe “trenul de aterizare” drept… genunchiul. Chiar și acum se văd urmele. Am o cicatrice de care ar fi foarte mândru oricare din băștinașii maori din Noua Zeelandă.
19 aprilie 2011
Grupul statuar Matei Corvin (19 aprilie 2011)
Amintiri… sunt happy acum că mi-am amintit și-n timp ce așterneți comentariul, permiteți-mi să vă transmit o stare de bine prin intermediul cântecului acesta:
37 comentarii
Trackbacks & Pingbacks
- Un timp dezmoştenit « Teo Negură
- Ultimul Mitropolit – 18 « Ioan Usca
- Când lacrimi curgeau şiroaie pe faţă « Blog de furăciuni 2
- Miercurea fără cuvinte 3 – rostul mişcării « Teo Negură
- Miercurea fără cuvinte. Wordless Wednesday 7. Serafina-priviri « Mirela Pete. Blog
- Miercurea fără cuvinte « Stropi de suflet la vedere
- Miercurea fără (multe) cuvinte – Oaza de liniște gotică « Clipe de Cluj
Lasa un Comentariu
Facebook
Recomandam
Frumos articol cu stare de bine, presarat de amintiri…. 🙂
Mă bucur fificutza că ți-a plăcut. 🙂
Daca bona te ducea in centru, inseamna ca locuiai pe aproape! Se pare ca aveai o atractie pentru arta, daca te catarai pe cea mai celebra statuie ecvestra a Clujului! Ai umor si pozele sunt bune. 😉
In Piata Cipariu inainte de 70 apoi in cartierul Gheorgheni. 🙂
Multumesc frumos Mirela. 🙂
Omule bun, Clujul asta iti e recunoscator pentru obsesia ta fata de el! 🙂
Este! 😀
Orasul vazut prin prisma amintirior … “atunci” si “acum” reprezinta doua imagini compatibile?
Intreb pentru ca la mine ele tind sa-si mareasca defazajul.
Evoluăm, creștem, normal că sunt diferit acum față de copilărie și revăd în alt mod acele clipe. 🙂 Acel defazaj este la toți. 🙂
…foarte fain…dar pe vremea cand erai copil,parcul era mai mic,cu mai multe banci,intesat de lume si porumbei…era inevitabil sa treci pe acolo fara sa-l observi…multumim pentru aduceri aminte!!!
Da, ‘ntradevar era mai mic dar erau foarte multe banci si foarte, foarte multa lume.
Eu-ti multumesc pentru apreciere si timpul acordat. 🙂
Aaaaaa! 🙂 Porumbei! 🙂 Pai atunci si pana prin 2005 erau gensionari care venea cu exactitate nemteasca si hraneau porumbeii. Acum din pacate multi din acei pensionari au parasit planul nostru fizic si nu mai ai voie sa faci mizerie iar painea e scumpa. 😀
Stii ca este un om inimos, care de 10 ani le duce zilnic mancare acestor porumbei? Am citi un articol despre acest om si l-am vazut odata. Nu are el insusi mai nimic. Asa sun unii! Buni!
Da, il stiu dar oricum acum foarte ptini mai hranesc porumbeii, in comparatie in special cu anii 70, 80. Nici porumbei nu mai sunt asa multi, in schimb am auzit ca-n Parcul Central au revenit multe specii care au lipsit zeci de ani.
Despre Parcul Central ar fi excelent un articol, dar mai ales sa pui poze ca stiu ca ai unele foarte frumoase! 🙂
Aaaa, despre Parcul Central, o idee excelentă! 🙂
felicitari si pt. melodia aleasa si pt. piata:)in piata asta a invatat fiimea cea mare sa numere=)))..porumbeii=))))si uite asa a ajuns matematician:p=))))
Ai niște fete superbe Carmen, să-ți trăiască! 🙂 Le ai și tu cu matematica doar tu ai-nvățat-o să numere porumbeii. 😀
Carmen, aștept o povestioară pe care s-o publicăm aici, uite despre număratul porumbeilor ori despre orice altceva care ți-a lăsat imagini frumu’ despre Clujul nostru 🙂
tu ai avut bona? hmmmmm
faine pozele 🙂 imi place vara acolo, fantana arteziana e piscina pt copilasi, mare distractie 😉
Da, am avut bonă, o bătrânică mică, mică de statură de etnie maghiară, veselă tot timpul și care gătea super!
ai fost norocos, eu n-am avut bona, nu ca as fi rezistat fara mama :)))
Da, era vecina cu noi, pensionara, in plus m-a si-ndragit. 🙂
Ms 🙂 un articol interesant si de retinut. Mai vrem 😀 pupik
Vor mai fi Valentinuțo! 🙂
Am citit articolul tau ca pe o poveste, din alea ce auzi de la bunici. Dupa ficare propozitie, ma intrebam oare ce va urma? Am simtit prin cuvintele tale dragostea fata de Cluj. E nemaipomenit. De fiecare data cand citesc un nou articol de-al tau, simt o stare de bine… 😀 FELICITARI
Bine ai venit Laura! 🙂
🙂 Bine te-am gasit! 😀
🙂
parca spuneai ca esti din moti , Apuseni ?
Ai mei, da.