Serate muzicale în Bucureştii de altădată
Scris de Zina
Invitata şi colaboratoarea noastră permanentă, Zinaida Strinu, cunoscută în Blogosferă ca Zina de cititorii celor două frumoase bloguri personale, ne face onoarea de a publica pe Clipe de Cluj un nou episod din serialul în care sunt amintite etape preţioase din istoria Bucureştilor. E un efort apreciabil de documentare, pe lângă scriitura în sine, care este foarte frumoasă, efort pe care Zina îl face pentru noi şi pentru oraşul pe care îl iubeşte, Bucureşti. Îi mulţumim!
Invitata şi colaboratoarea noastră permanentă, Zinaida Strinu, cunoscută în Blogosferă ca Zina de cititorii celor două frumoase bloguri personale, ne face onoarea de a publica pe Clipe de Cluj un nou episod din serialul în care sunt amintite etape preţioase din istoria Bucureştilor. E un efort apreciabil de documentare, pe lângă scriitura în sine, care este foarte frumoasă, efort pe care Zina îl face pentru noi şi pentru oraşul pe care îl iubeşte, Bucureşti. Îi mulţumim!
POVEŞTI DE BUCUREŞTI 6
Dia Radu a realizat pentru “Formula AS” un interviu cu muzicologul Viorel Cosma. Acesta a pornit de la personalitatea lui George Enescu şi a continuat cu evocarea vieţii bucureştene din anii ’20-’30 ai secolului XX. – Continuare la Poveşti de Bucureşti 5
Serile în Bucureştii din perioada interbelică
– Întreaga societate era marcată de o uşoară îmburghezire. După Unire, agricultura mergea excelent în ţară. Oamenii se înstăriseră. Îi vedeai frecvent în restaurante, cofetării şi baruri. 
Lumea nu stătea seara în casă. La 8 seara se pregăteau de ieşit. Mergeau cu familiile în câte doua locuri pe seară. Ieşeau, de exemplu, la restaurant, unde mâncau şi ascultau muzică, iar apoi într-un bar, unde beau şi dansau. Vara mergeau la grădini.Duminica ieşeau toţi la plimbare, îmbrăcaţi frumos. Pe Calea Victoriei mirosea a parfum franţuzesc. De la Palat până la CEC curgeau râuri de oameni. Unii se opreau la cofetării, să comenteze pe cine au văzut, descântau câte trei ore o cafea, alături de prieteni vechi. Şi nu costa o avere să faci asta! Burlacii, pe atunci, mâncau numai în oraş ! Nu trebuia să fii om bogat ca să-ţi permiţi.
Lumea nu stătea seara în casă. La 8 seara se pregăteau de ieşit. Mergeau cu familiile în câte doua locuri pe seară. Ieşeau, de exemplu, la restaurant, unde mâncau şi ascultau muzică, iar apoi într-un bar, unde beau şi dansau. Vara mergeau la grădini.Duminica ieşeau toţi la plimbare, îmbrăcaţi frumos. Pe Calea Victoriei mirosea a parfum franţuzesc. De la Palat până la CEC curgeau râuri de oameni. Unii se opreau la cofetării, să comenteze pe cine au văzut, descântau câte trei ore o cafea, alături de prieteni vechi. Şi nu costa o avere să faci asta! Burlacii, pe atunci, mâncau numai în oraş ! Nu trebuia să fii om bogat ca să-ţi permiţi.
Unde se putea asculta muzică
– Între războaie, Bucureştiul răsuna de muzică. Dă-i rusului vodcă, francezului cafea şi ziare şi românului muzică şi mancare ! Vor fi toţi fericiţi !
Cine voia să asculte muzică cultă mergea la Ateneu şi la Opera Română. Sau la Sala Dalles, unde aveau loc concerte de muzică de cameră şi lieduri. Puteai să-i asculţi pe compozitorii şi dirijorii Theodor Rogalski, Paul Constantinescu, Marţian Negrea, Mihail Andricu. Oamenii ăştia mi-au fost profesori la Conservator, imediat după război. Erau toţi şcoliţi la Paris, aveau etichetă şi maniere. Adevăraţi intelectuali de rasă. Tot asta a fost perioada marilor noştri interpreţi: pianiştii Dinu Lipatti şi Cella Delavrancea.
Pe atunci se mai putea asculta muzică cultă şi în saloanele mondene ale marilor doamne, care dădeau serate muzicale. Chiar Cella Delavrancea organiza astfel de serate muzicale, la care chema lume bună, oameni de litere, muzicieni. Se serveau tot felul de prăjiturele, de sendviciuri. La început erau prezentate tinerele speranţe muzicale, care îşi făceau numărul. Apoi urma un recital adevărat al unui artist deja afirmat.
Cella era căsătorita Lahovary, avea mari posibilităţi financiare, îşi permitea astfel de serate. Am fost la ea în casă, păstrez şi acum scrisorile de la ea. Era adorabilă, inteligentă, sclipitoare, un om cu care puteai să stai de vorbă ore în şir şi să nu te plictiseşti. Putea să cânte un repertoriu de 5 ore fără să obosească. Avea o forţă bărbătească aproape. Ea i-a luat locul Mărucăi în inima lui Nae Ionescu. A trăit 104 ani.
Mirela Pete, Aurora,-X-, Gabriela Savitsky, Androxa, Theodora0303, Caius, Coolnewz, Daurel, Ana Usca, Gabi Cimpoca, Nea Costache, Supravietuitor, Melami, Theodora, Teo Negura, Luna Patrata, Napocel, Gina, Papornita, Zina Lecturi recenzate, Gabi1b2i3, Vania, Rokssana, Teo Negura, Link ping, Verovers.
,,
24 comentarii
Trackbacks & Pingbacks
- Imi exprim speranta ca guvernul britanic va ordona politiei sa inceteze actele de violenta impotriva propriilor cetateni « Hai ca se poate!
- Miercurea fără cuvinte 16 – go west? « Teo Negură
- miercurea fara cuvinte 15 « Rokssana's Blog
- Miercurea fără cuvinte. Două muzee veneţiene « Mirela Pete. Blog
- Miercurea fără cuvinte: HRANĂ de VACANŢĂ ! « Stropi de suflet la vedere
- Miercurea fără cuvinte - Azi, Anca Parghel | Blogul lui Nea Costache
- NaturalmenteTu, naturalmente bella « Mirela Pete. Blog
- Pățăniile mele cu Lăbuș | Blogul lui Nea Costache
- Enigma Otiliei 2 - 3
- Festivalul Inima Reginei Maria « Supravietuitor's Blog
- Jurnalul unui taliban | Ţara vorbelor în vânt
- Socrate si testul celor trei | Rokssana's Blog
- Miercurea fără cuvinte -Azi, doar puțină muzică veche! | Blogul lui Nea Costache
Lasa un Comentariu
Facebook
Recomandam
Zina, mulţumim frumos! Încântător…unde sunt acele vremuri?! Îmi place cum sună:”. Pe Calea Victoriei mirosea a parfum franţuzesc”. Îmi place tot. Ce personalitate marcantă era Cella Delavrancea, ce forţă, ce viaţă trăită la maxim! 🙂
Apreciez acest material. Aceste “franturi” de istorie, clipe in amintire despre oameni, locuri, aduc acel plus de valoare ce fac ca lucrurile frumoase sa nu se piarda….Felicitari!!!!
Acele vremuri, dragă Mirela, sunt in amintirile unora, din ce în ce mai puţini, şi în visele altora, ca noi. Nu cred ca vor reînvia vreodată, nici măcar sub o formă adecvată vrenurilor viitoare. Existăm, nu trăim, gândim, nu medităm, totul e prea rapid şi superficial, şi prea tehnologizat…
“. Existăm, nu trăim, gândim, nu medităm, totul e prea rapid şi superficial, şi prea tehnologizat…” ce adevarat !
Stimată Doamnă Zina, cu graţie mă înclin în faaţa acestui minunat remember, dar şi acelei care a scris. Am în memorie acele vremuri. Deşi eram mică, imi amintesc acel gen de serate muzicale.
Aţi atins o coardă a sufletului meu. Poate odata voi reveni cu un comntariu mai amplu.
vă felicit!
… Maruca, George Enescu , Nae Ionescu, Mitza Biciclista …. ce romane s-ar putea scrie si ce filme s-ar putea face despre personajele mondene ale lumii interbelice!
Ar fi bine sa le scrie cei care au talent, dar scriu asa, ca sa treaca vremea. Adevarul este ca e o mare raspundere, trebuie sa fii perfect documentat! 🙂
Oare cand ne vom intoarce la bunastarea acelor vremuri si cu ochii cu adevarat spre cultura. Interesant este ca in vremurile de azi nu prea auzi de Serate muzicale.
Multumim pentru clipa de cultura.
Vom mai avea astfel de clipe in Romania?
frumoasă rememorare a unor vremi apuse parcă de cînd lumea…vor mai reveni oare vreodată acele vremuri, ne vom mai întoarce vreodată la cultură?
Si acum se asculta muzica; poate mai multa.
Despre localuri pot sa spun doar ca nu prea merg a doua oara…