Parfumul Clujului

(Un text de Mirela Pete)
Fiecare oraş are un parfum propriu şi asta nu e exclusiv o consecinţă a aşezării geografice, cu toate că la Sinaia aroma brazilor va fi mai pregnantă decât în Constanţa, unde briza mării va influenţa aerul cu mirosul de sare şi iod, specifice ţărmului maritim. Clujul meu are mireasma amintirilor, împletită cald cu aroma prezentului, la care se adaugă magic parfumul fiecărui anotimp…an….timp.

Trandafir din Grădina Botanică

Trandafir din Grădina Botanică

Cum să uit că, studentă în anul I fiind, la prima sesiune de vară cu examene din materii practice și teoretice şi cu mult material de studiat (pe lângă disciplinele de atelier care primau, adică desenul, pictura, compoziţia şi transpunerea pe material), veneam în curtea Casei Matei (Casa Matia Corvin), una din clădirile în care își desfășoară o parte din activitate Universitatea de Artă şi Design, aşteptând înfrigurată intrarea în sala de examen. Sprijiită de soclul uneia din statuile mari, care înfăţişau un zeu sau o zeiţă a Pantheonului elen sau roman, citeam, povesteam, căutam cu privirea sau eram căutată de priviri…Apoi ieşeam în curtea interioară – o, tu, curte cu sculpturi, iarbă, flori, copaci şi bănci, vino spre mine! –mă aşezam pe una din bănci… Ei bine, acolo simţeam preganant aroma unor tei , venită poate din Parcul Central, aflat aproape şi care mă înnebunea de-a binelea! Nu pot să disociez vremea sesiunilor sudenţeşti de înflorirea lirică a teilor. O mai asociez cu dragostea şi îndrăgostirea, cu cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de studentă.

Casa Matei Corvin interior

Casa Matei Corvin interior

Clujul era un oraş-flacon plin cu elixir aromat, din care se revărsau către mine efluvii de flori de tei şi trandafiri…După ce-mi garniseam carnetul de student cu note de 10, dădeam fuga la mare , la munte, peste tot, eu şi colegii dorind să cuprindem fiecare zi de vară-vacanţă în clipe de neuitat. Când vara leneşă şi plină de senzualitatea-i tipică începea să-şi pună şalul pe umerii pârguiţi, ne întorceam. Odată cu plecarea păsărilor migratoare, reveneam într-un Cluj doldora de arome pârguite, de struguri şi frunze suculente, pe cale de a-şi dezbrăca verdele cu care ne-au ascuns pe lacul Parcului Central, sau sub casatanii umbroşi. Câteva soiuri de trandafiri – se ştie că trandafirii Clujului sunt soiuri puternice, rezistând şi primului îngheţ cu stoicism – umpleau aerul cu parfum incredibil, fără egal. O asemenea aromă nu mai găseşti.

Trandafiri din parcurile clujene

Trandafiri din parcurile clujene

Vara adormea toropită, iar toamna îmi purta paşii către aleile unde frunzele veştede ţeseau covoare în nuanțe frumoase, purtând pecetea unei cromatici de nedescris, care împrăştiau aroma coaptă de mere şi lemn umed, afumat, arome de foşnet şi dealuri arămii. Clujul meu dăruiește miresme casnice de toamnă aurie şi castane fierbinţi, mâncate direct din buzunarul hainelor!
Iernile Clujului meu aveau mirosul proaspăt al gerului de care nu-mi păsa, având ambiţia ca 25 de ani să merg la patinaj aproape în fiecare sâmbătă şi duminică.

Parcul Central- Toamna

Parcul Central- Toamna

Muzeul de Arta- Cluj-interior

Muzeul de Arta-Cluj-interior – Sursa foto: www.cimec.ro

Ei, dar Clujul are şi alte miresme…Muzeul de Artă, unde avem privilegiul să ţinem o parte din orele de Istoria artei, mă fascina până la lacrimi cu aroma de parchet din lemn cu intarsii, de ulei de in şi vopsele de ulei, miros care răzbătea din sălile de expoziţii permanente, iar Strada 6 Martie, care azi e Iuliu Maniu, avea parfum de artă, deoarece aici se înşirau Galeriile de Artă (mai este una şi acum) cu activitate artistică bogată şi neîntreruptă. Mai răspândea şi parfum de atelier, de tempera, lacuri şi uleiuri sicative, care veneau dinspre Fondul Plastic, de unde cumpăram tuburile de culori şi uleiul de in. Mirosul acelei străzi sigur mă lăsa mută de emoţie.

Sunt şi străzi timide, cu nume mai puţin sonore, care odată ce primăvara îmbrăţişa dealurile, grădinile şi parcurile Clujului, mă ademeneau cu mirosul de liliac alb şi mov, pe care-l sărutam când treceam pe sub ciorchinii doldora de flori dulci. Suverană rămâne, pe lângă teii din preajma Parcului Central, mireasma trandafirilor de iunie, pe care-i iubesc mai ales de când cea mai iubită fiinţă din lume e lângă mine şi iubitul meu, adică fiica noastră. Ziua ei coincide cu ziua trandafirilor plini de parfum, glorioşi, puternici, triumfători, frumoşi, fericiţi şi unici! Şi dacă vreţi să găsiţi un oraş care în iunie miroase a trandafiri, acesta e Clujul! Să nu uit…cum să uit? Aroma sălii teatrului , a serilor petrecute la operă, miresmele de lemn scump şi parfumuri exotic-condimentate sau preţios-florale..Ori mirosul înţepător al vernisajelor expoziţiilor de artă, în care aroma tablorilor expuse se îmbină fericit cu aroma luxului doamnelor elegante.

Gogoşi şi langoşe de la Cluj

Gogoşi şi langoşe de la Cluj

Eeee, parfumul teraselor, unde aromele preparatelor culinare te atrag, insinuându-se şi împletindu-se divin, mâncarea bine gătită dând mâna cu plăcinta scoasă din cuptor, dar şi cu berea rece sau ceaiul fierbinte, din fructe de pădure. Aroma cafelei dimineţilor clujene… Vanilia zahărului presărat pe gogoşile proaspete, mâncate calde, pe stradă… Aroma de verde şi miile de flori care te întâmpină când păşeşti pe teritoriul sacru şi profan al Grădinii botanice, cu cele 10 000 de soiuri de plante de la noi şi din toată lumea. Iar dacă ieşi din Cluj, indiferent de puncul cardinal ales, vei da de păduri în care aerul îţi ia minţile, atât este de îmbălsămat…Primăvara cu parfum de violete şi lăcrămioare, vara cu flori de salcâm, suava mireasmă de trandafiri sălbatici şi frăguţe care dau în pârg. Ia-le pe toate şi vei avea PARFUMUL Clujului meu.

Un comentariu

  1. avatar

    Minunata descriere parfumata a Clujului! 🙂
    Hm! Ai plasat langosii spre final, si cu parfumul lor plec de aici! Parfum de trandafiri, de fapt, amestecat cu parfum de langosi. 🙂
    Zile senine iti doresc sa ai, Mirela draga! Pupici!

Lasa un Comentariu