(Scris de Melania Bancea)
Invitata şi colaboratoarea noastră permanentă, Melania Bancea, cunoscută, respectată și premiată ca blogger sub nickname-ul de Silavaracald, ne face onoarea de a publica un nou articol, pe care clujenii și nu numai îl aşteaptă cu plăcere și interes. Îi mulţumim!
Cu ani în urmă, pe când mă pregăteam să dau examen de admitere la medicină, părinții mei mi-au propus, printre altele, și Tîrgu Mureșul. Din motive care au rămas obscure, am zis ”Nu”, lucru care avea să-mi influențeze astfel viața definitiv. Probabil că dacă hotăram altfel, azi n-aș mai fi locuit aici. Pare ciudat, dar asta e.
Ăsta e orașu! Frumos, urât, mare, mic, provincial sau nu, ăsta e!
(Aici ar fi trebuit să fie o poză frumoasă, așa că am intrat pe site-ul oficial, unde n-am găsit decât o imagine destul de nereușită a clădirii primăriei și pe cei trei vremelnici ”stăpâni” ai ei, recte: premarele și cei doi viceprimari, așa că sărim peste faza asta deocamdată!)
Așezat aproape în centrul țării, de-o parte și de alta a râului Mureș, mi-a plăcut de când l-am văzut. Eram studentă pe atunci, dar nu aici, ci la București, și îi făceam o vizită celui care avea să-mi devină peste vreun an soț. Îmi plăcea mai ales zona centrală, unde vedeai, pe străzi, femei și bărbați îmbrăcați după moda occidentală, atât de diferită de ceea ce produceau fabricile noastre de confecții pe vremea aceea. Nu erau ținute pretențioase, ci dimpotrivă: degajate, elegante și sportive în același timp, cu unele excentricități, dar care nu făceau decât să dea așezării un aer cosmopolit și incitant. Mă întorceam mereu de la Târgu Mureș cu sentimentul că vin din străinătate. Poate la asta contribuia și faptul că se vorbeau aici cel puțin două limbi…
Dar stați, mai întâi, să pun totuși o poză cu orașul, să vă fac cunoștiință cu el, cum ar veni.
Cam veche! De fapt, asta am și vrut. Îmi plac ilustratele ușor îngălbenite, patinate de trecerea timpului…
Clădirile acestea există și în ziua de azi; ce-i drept, recondiționate, dar în spiritul timpului în care au fost construite. Deci, în dreapta imaginii, e Palatul Culturii, care adăpostește Filarmonica și Biblioteca județeană; e celebru prin vitraliile sale și prin Sala oglinzilor, aflată la ultimul etaj. În stânga imaginii, e Palatul Prefecturii unde, alături de instituția care îi dă numele, mai e adăpostit și Consiliul Județean, unde lucrează soră-mea, pe bani nu prea mulți, ca orice bugetar.
Dar mai multe despre orașul meu, într-un articol viitor, pentru că povestea e lungă și trebuie drămuită, ca s-o gustăm cum se cuvine.
Invitaţi:
Melami, Xaba,Mirela, Gabriela Ilieş, Ioan Usca Vania, Gabi Cimpoca, Gabriela Neagu, Cati, Georgiana, Ganditor de Hamangia, CARMEN, Danielle Wolf, Ana, Coolnewz, Gina,Daurel, Redsky, Scorpiuţa, CELLA, Flavius Obeadă, Teo Negura, Carmen Negoiţă, Zina, Vera, Ana Usca, Buimacii, Caius, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Nea Costache, Stropi de suflet, Teo Negura, Theodora, Veronicisme,Vis si realitate,
N-am fost niciodata la Targu Mures … din pacate.
Cu mai multi ani in urma am descoperit cateva fotografii cu vitraliile de la Palatul Culturii. Mi s-au parut ‘celtice’ dar in acelasi timp si foarte moderne. In acea perioada facusem o pasiune pentru vitralii, si tot cautand pe net, am ajuns la Targu Mures. Nu mi-a venit sa cred ca asemenea lucruri exista in Romania si ca, cei mai multi dintre noi, nu au habar de ele.
-X-, sa stii ca si mie tot de vitraliile celtice imi amintesc, sunt figurative si lumina e filtrata foarte armonios ca si cromatica, e o cromatica vie. De fapt, o policromie care le da un aspect deosebit de atragator!
Merită văzute pe viu. Sunt foarte bine întreținute și arată nemaipomenit.
Am fost la Târgu Mureș o singură dată, în treacăt, este mult de atunci.
Am ajuns dimineața, după un drum obositor, așa că primul loc unde am intrat a fost un restaurant.
M-a impresionat în modul cel mai plăcut o anume eleganță a oamenilor- amabilitate firească, surâs pe fețe, politețe nedisimulată.
Mă bucură să „aflu„ aici, imagini atât de frumoase!
Mulțumesc!
Asta îmi place și mie aici. Venind din alte zone ale țării, frapează politețea și atenția cu care ești servit, fie că ești la resaturant, fie la magazin.
Sper din tot sufletul sa ajung o data macar si la Tg. Mures. Pare deosebit, interesant, frumos. Imi place cum l-ai descris.
Dacă te hotărăști vreodată să vii, o să-ți fiu ghid, cu mare plăcere. Eu, Brăila, o mai cunosc, de câd locuiam la Galați. Frumoasă și ea. Poate ne vorbești odată și despre felul cum o simți tu.
Vai ce fel poate sa arate Palatul Culturii … Si vitraliile alea … In Romania exista atatea cladiri frumoase … Am fost in Targu Mures cand eram destul de mica- 8,9 ani- nu imi mai aduc mare lucru. Si in nici un caz nu cred sa fi vizitat Palatul Culturii. Uite, vezi, de aia nu imi duc fetele de mici sa vada obiective importante. pentru ca nu se lipeste nimic la varste fragede.
Ai dreptate. Și totuși, mai rămâne câte ceva. Eu am amintiri de câd eram foarte mică și m-a dus mama cu ea la Borsec. Ciudat, revenită în stațiune mulți ani mai târziu, n-am mai recunoscut nimic de acolo. Și totuși, în amintirile mele există…
Pot spune ca Tirgu Mures este al doilea oras al meu, deoarece sotul meu, Xaba, este de acolo. Ne place orasul, il cunoastem, Enyei ii place drumul catre gradina zoologica si parcurile, dar uite ca Mel, cu talentul ei de a prezenta lucrurile dintr-o perspectiva proprie, imi dezvaluie si alte comori. Voi vizita Palatul Culturii din nou, de data aceasta mai atenta la vitralii! Un prim episod dintr-un serial caruia deja ii astept continuarea!
… care va veni, fiindcă mă cunoști deja: dacă promit ceva, fac pe dracu în patru și mă țin de cuvânt. Așa că aveți grijă ce mă provocați să promit.
am trecut de multe ori prin tg mures…cu trenul, spre sau dinspre casa. imi amintesc un stadion mare rotund stand cu spatele la calea ferata si un parc frumos cu mult verde si un lac…stiu bine sau amestec?
Știi bine, redsky!
Parcul ăla de care vorbești se numește acum ”Complexul Mureșul”, dar lumea îi spune ”Vickend”. Mă rog, cam știm că nu e forma corectă, dar asta e.
Din pacate nu am fost niciodata prin acest frumos oras dar sper ca-l voi vizita candva! O zi frumoasa!
Nea Costache, ca și în cazul Catiei, mă ofer de ghid, când t-ei încumeta să vii.
Colega, știi tu că ne place suspansul…
Doamna Melania, musai să ne prezentați și un stabiliment culinar de pe acolo, să ne facem o idee. Cum o fi gulașul în Târgu Mureș?
Este interesant sa vezi parerea si impresiile cuiva care a devenit targumuresean. Pentru mine ramane orasul in care m-am nascut si am copilarit. Eu imi amintesc de Tg-Mures cum era acum 20 si ceva de ani. Chiar daca nu s-a schimbat radical dar acum parca are alt aer, alta atmosfera. Bineinteles ca anii trec pentru toti. Asteptam cu interes continuarea in care sper sa fie inclusa si cetatea, parcul de langa cetate si altele.
mi-a placut descrierea ta, Mel. Si mai ales ca ai inceput cu o ilustrata veche. Asta ne face sa vedem, ca intr-o oglinda, intre vechi si nou, intre trecut si prezent, istoria, locurile frumoase, oamenii din orasul tau. Fotografia din holul Palatului Culturii ne da dimensiunea unei constructii impozante dar si deosebita ca si arhitectura interioara. Vitraliile, foarte frumoase si valoroase se incadreaza perfect in decor. Nu stiu multe despre Targu Mures. Am fost o data acolo, si in rest, doar in trecere. Dar imi face placere sa il descopar odata cu tine, cu articolele tale.
Am fost demult la Targu-Mures si imi amintesc ca mi-a placut foarte mult promenada din centrul orasului. Oare mai exista ?
Inainte de a-ti raspunde Melania insasi, iti pot confirma si eu ca exista si e chiar circulata si foarte agreabila. E o zona frumoasa, nu ma mir ca ti-ai amintit de ea!
La Tirgu Mures am fost doar o singura data, acum vreo sase ani sa-mi fac o investigatie medicala.
Am luat autobuzul de la gara si am admirat orasul impreuna cu sotul meu.Mi-au placut cladirile, mi-a placut ca era verde, am avut ocazia sa intram in vorba cu niste localnici ca sa le cerem niste informatii si am ramas surprinsa de politetea lor.
Mel, Targu Muresul e mai frumos si mai bogat pentru ca te are pe tine
Georgiana, data viitoare cand mergem la socri o s-o vizitam pe Mel, pentru ca asa este, acest oras a devenit mai bogat cu OMUL care este Melania!